Nu știm cum e la voi, dar la noi, când se apropie sfârșitul de săptămână, se termină și bucatele și, odată cu ele și ideile și cheful de gătit.
Numa’ foamea și poftele par să nu treacă niciodată, zău așa! Cum ar fi, pofta de pizza. Pizza să fie, dar de unde drojdie de aluat?
Păi cum, nu știți cum se face pizza de casă cu blat de pâine? Vă zicem noi, că tocmai am terminat-o. De mâncat.
Vă trebuie așa: 6-8 felii de pâine, în funcție de numărul pofticioșilor (noi aveam cam jumătate din cea cu maia, de secară, a mers de minune), cam 300 ml de lapte (ne mai rămăsese puțin într-o sticlă de la Cristi Zamfir), suc de roșii (cine n-are o conservă din asta-n cămară?), cașcaval bun de ras (cel maturat se rade foarte ușor, plus că bucățile mai mari sunt bune de aperitiv, cât pregătiți pizza :)) și ce mezeluri aveți prin frigider (noi am mai găsit un colț de pastramă de porc și niște piept ardelenesc afumat).
Dacă v-au mai rămas și niște ciuperci rătăcite de la vreo altă rețetă, merg și ele alături de mezeluri. Odată ce-ați adunat toate astea, sunteți pe jumătate gata.
Luați o tavă fie dreptunghiulară (se potrivesc mai bine feliile de pâine dacă le puneți una lângă alta) sau rotundă, de tort, ca să păstrați forma consacrată de pizza (puneți feliile în formă de floare). O ungeți bine cu un unt gras. Muiați feliile de pâine în lapte și le puneți în tavă. Ungeți cu sosul de roșii, presărați mezelurile deasupra, apoi cașcavalul ras. Aruncați și o mână de măsline, un praf de piper. Încingeți cuptorul la 180-200 de grade și lăsați pizza la copt pentru 30 de minute. Durează cam de 3 ori mai puțin ca s-o mâncați.
Să vă fie de bine!
