Pe lumea asta, oamenii sunt de două feluri: cei care iubesc carnea de miel și cei care o ocolesc cât pot.
Tata a fost de când îl știu din a doua categorie. Degeaba pregătea mama cea mai grozavă friptură de miel de Paște, tata nici nu voia s-o vadă. Pasămite nu suferea gustul și mirosul. Ei bine, cu toate astea, drob mânca de fiecare dată. Dar nu orice fel de drob, ci cel făcut de mama niciodată mai devreme de sâmbăta dimineața, să fie proaspăt la masa de sărbătoare.
Pregătea mama pe masa din bucătătărie așa: 500 gr organe de miel, prapur, 2 ouă, o felie de pâine muiată în lapte, 2 linguri de smântână și o grămadă de verdeață, cum șade bine unui fel de mâncare la început de primăvară: 2 legături de mărar și 1 de pătrunjel, 4 fire de ceapă verde și 2 de usturoi – totul tocat.
Mai întâi, mama punea la fiert organele cam 45 de minute, apoi, odată fierte, le lăsa la răcit și le trecea prin mașina de tocat împreună cu felia de pâine muiată în lapte. Apoi spărgea repede peste amestec cele două ouă, adăuga verdeața tocată și cele 2 linguri de smântână, sare și piper după gust și se apuca de frământat. De-asta-i zice drobului ”cozonac de carne” în unele zone, că trebuie amestecate toate zdravăn, ca să iasă cât mai pufos și aerat.
Apoi mama lua o formă de cozonac și o ungea bine cu unt. În ea, așeza prapurul spălat bine în mai multe ape și avea mereu grijă să-i lase marginile pe dinafara tăvii. Turna compoziția în tavă și nivela atent cu lingura, apoi învelea cu grijă totul în prapurele lăsat afară dinadins, ca într-o îmbrățișare tandră. După 45 de minute la cuptorul încins cam la 180 de grade, casa de umplea de miros îmbietor. E bun atât cald, cât și ca gustare rece, alături de o salată verde stropită cu lămâie din belșug.
S-aveți poftă bună!
