Marius Stan, producător ”Roadele Stupinei”: Nu vă feriți de mierea zaharisită! Dacă nu se zaharisește înseamnă că are adaosuri de substanțe
Marius Stan e prietenul nostru, dar și al albinelor. De la el aducem săptămânal o miere curată, de la albine îngrijite și iubite, nehrănite cu apă cu zahăr sau alte minuni doar ca să crească producția. Cum a ajuns Marius să se apuce de stupărit, câtă muncă presupune obținerea unui borcan de miere, dar și cum o descoperim pe cea contrafăcută, ne-a povestit într-un scurt interviu.
1. Cum te-ai apucat de stuparit?
Tatăl meu a început acum aproximativ 10 ani acest hobby, care s-a transformat pe parcurs într-o afacere, cu 2 stupi, din dorința de a consuma produse apicole proprii, fără a mai avea teama calității produselor din comerț. Ajutându-l zilnic la treburile din stupină, am început sa ma îndrăgostesc de felul cum se organizează și cât de dedicate și muncitoare sunt aceste ființe, și astfel am decis că ele merită nu numai aprecierea mea și a tatălui meu, ci și a tuturor oamenilor. Fapt pentru care, după 5 ani de studiu și lucru cu albinuțele, am luat hotărârea să le creștem numărul și să începem să producem produse apicole naturale, și implicit să împărtășim tuturor celor interesați cunoștințele noastre.
Sincer sa fiu, prima mea interacțiune cu albinuțele a fost puțin înspăimântătoare. Pentru cineva care nu a umblat niciodată într-un stup, care nu cunoaște mersul lucrurilor, este ceva normal. Dar după ce le înțelegi și înveți cum sa umbli cu ele, devine o plăcere. Mai pe scurt, albinuțele știu ca ești prietenul lor, atunci când umbli cu mare grija cu ele, și cu multă dragoste. Va dau un exemplu pentru a înțelege mai bine: Când cineva vine la voi în vizită și bate la ușă, se prezintă, este politicos, ajungeți sa îl invitați în casă, corect? Ei, dar dacă ar veni și ar sparge usa, ar fi violent, cum ați reacționa? Exact aceeași situație se aplică și la albinuțe. Atâta timp cât ai grijă de ele, te comporți cu atenție, încet, și cu dragoste, totul o să fie bine.
Momentan dețin 75 de stupi și ne gândim la multiplicarea lor. Multă lumea îmi pune întrebarea legată de mierea rezultată în urma culesului, iar răspunsul meu este același: depinde de vreme!
Vremea este factorul secundar cel mai important care influentează recolta. Dacă sunt multe zile ploioase, albinuțele stau în stup și consumă miere, pentru că nu pot zbura pe ploaie. Dacă nu este ploaie (cum a fost primăvara aceasta) plantele nu secretă nectar, deci culesul nu o sa fie foarte mare.
De exemplu, anul acesta, din cauza secetei și culesului mic la rapiță, am decis ca mierea rezultată să o lăsăm albinuțelor. Deci, uneori mierea dată spre vânzare poate să tindă și spre 0.
Aș putea scrie informații cât să încapă într-o carte aici, dar nu vreau să risc să devin plictisitor. În mare, o colonie de albine este foarte bine organizată, fiecare tip de albinuță știind încă de la naștere ce are de făcut. Muncesc non stop, adică o albinuță nu doarme niciodată. Mereu face câte ceva.
Sunt albinuțe care se află în garda de corp a reginei (singura albina care poate face ouă și se diferențiază de celelalte prin mărime) care o hrănesc cu lăptișor de matcă. Apoi, sunt albinuțele culegătoare care se ocupa de căratul polenului și nectarului, albinuțele paznic ( se ocupă de înțepături), albinuțele doici ( se ocupă de hrănitul puietului) și trântorii, care au unicul rol de a se împerechea cu regina (o singură dată).
De ele se ocupă albinuțele doici. În primele 3 zile le hrănesc cu lăptișor de matcă, iar după aceea cu păstură și miere. Un lucru important de menționat în această etapă de creștere a larvelor, este că albinele doici se ocupă și de partea de menținere a temperaturii necesare creșterii larvelor, care este între 33 și 35 de grade. Reușesc acest lucru, prin acoperirea fagurelui cu corpul lor.
Albinuțele își desfășoară activitatea încă din primăvară, când încep temperaturile pozitive, până la sfârșitul toamnei, respectiv începerea temperaturilor negative. Iarna putem spune că ele “hibernează”.
Vibrația stupului o poți simți doar punând mâna pe cutia de lemn în care stau albinuțele, pentru că este destul de puternică.
Păi în primul rând, exact în ordinea pusă de tine, culturile răsar exact una după cealaltă. Asta ne dă noua posibilitatea, ca, după ce florile salcâmului s-au terminat, de exemplu, să putem extrage mierea de salcâm, și să așteptăm înflorirea teiului. La fel, după terminarea teiului, extragem mierea de tei, și așteptăm înflorirea următoarei plante.
Au fost ani în care au interferat culturile între ele. Adică în aceeași perioadă, a înflorit și rapița, și salcâmul (din cauza vremii), iar recolta de salcam a fost compromisă. În cazul acela, mierea extrasă după terminarea florilor de salcâm, nu o sa mai fie 100% pură de salcâm, ci o sa fie salcâm-rapiță.
8. Cum putem face diferența între mierea adevărată și cea contrafăcută?
Sfatul meu principal legat de calitatea mieri, este analiza ei la laborator. Daca doriți să colaborați cu un apicultor care să vă aprovizioneze cu produse apicole lunar, faceți o investiție, iar la a 2-a comandă făcută, fără să îl anuntați, duceți produsul la laborator. Atunci o să vă lămuriți 100% cu privire la calitatea mierii.
Bineînțeles că sunt câteva trucuri pentru a depista mierea contrafăcută, dar nu garantez ca nu au găsit metode prin care sa le treacă. Unul din ele ar fi vâscozitatea ei. O miere care este prea lichidă, ar trebui să vă pună un semn de întrebare. Ori nu a fost maturată destul de către albinuțe, ori domnul apicultor a hrănit albinuțele cu sirop din zahăr, ca să înmulțească producția.
De asemenea, nu vă feriți de mierea care conține impurități. Este dovada clară ca mierea nu a fost tratată termic la temperaturi ridicate pentru că numai prin fierbere la temperaturi ridicate poți scăpa de toate impuritățile din miere.
Iarăși de reținut este că orice miere naturală se zaharisește! Dacă nu se zaharisește înseamnă că are adaosuri de substanțe. Este practica procesatorilor mari, pentru a avea mierea lichidă în supermarketuri pentru mai mult timp.
Testul suprem, însă, este la gust. Dacă o sa luați același sortiment de miere de la Casa cu Gemene și unul de la oricare alt supermarket, o sa vedeți diferența.
9.Care sunt beneficiile consumului de miere? Mulți o laudă, dar sunt și voci care spun că nu e atât de grozavă pe cât se vorbește.
Aici ne afundăm în studii medicale făcute de zeci de ani. În știință și în lucruri demonstrate. Nu cred că ar pune cineva la îndoială credibilitatea centrelor de cercetare.
Și dacă ar face-o, eu las ca și ultima frază, acest argument: căutați cum este fabricat zaharul (principalul competitor al mierii), cum este procesat, ce contine, care sunt beneficiile (foarte mici), și riscurile consumului de zahar (în special de apariția căror boli este vinovat).
Mierea este ceea ce ne oferă natura! Fără nici un fel de modificare din partea noastră. Noi ne ocupam doar de extragerea și îmbutelierea ei. Ce ajunge pe mesele dvs, este strict ce au cules albinuțele din plantele de pretutindeni.
Acum nu știu despre voi, dar eu unul prefer să îmi îndulcesc ceaiul mai degrabă cu un produs natural, neprocesat,venit direct din natură, decât cu zahărul care este trecut prin zeci de procese de modificare, cu diferite substanțe.
