Ca toate dulceturile de la Martanus, de altfel, dulceata de afine este facuta la foc de lemne pe plite “ manastiresti “ asa cum le numea mesterul care a turnat plitele din fonta.
Asta este primul secret.
Al doilea, lipsa conservantilor, si nu in ultimul rand,… eheheee, mestesugul.
Sa nu fie nici tare da nici moale, nici prea dulce dar nici prea acrisoara.
Si sa fie ca a bunicii: dupa luni bune de stat in pivnicioara sa fie tot proaspata.
