...sau branza slaba de vaca
Treaba nu-i simpla deloc. Trebuie rezervata pana duminica seara, pentru ca Tanti Cristina are socotelile ei. Noi i le-am mai incurcat de cateva ori, da’ nu vrem sa profitam de blandetea ei. Branza dulce se face lent, atent, grijuliu.
Concret, in cazul nostru:
Duminica seara…”saru’ mana Tanti, cam de atata avem nevoie”.
Luni dimineata trage smantana din laptele proaspat muls, da’ nu pe toata. Cum sa tragi toata smantana? Si branza cu ce se mai leaga?
Apoi pune laptele moale la prins. Nu-l mai deranjeza nimeni o vreme. Doar Tanti Cristina care mai intra ca o mama in camera lui, sa mai inchida o fereastra sa nu fie prea curent, sa-l mai inveleasca cu tifonul, sa-l mai priveasca.
In curand, branzica ce inca se face ridica smantana la suprafata. Nu vrea sa fie grasa, chip. Tanti Cristina stie asta si o aduna intelegatoare: “iti spune branza ce sa faci”.
Marti e clocot mare!! “Hai ca pleci la Bucuresti. Pune tifonu’ pe tine si treci la scurs, ca acu’ intra oamenii aia si tu nu esti gata”.
